Să folosim creierul la maxim în fiecare secundă

A folosi creierul la maxim în fiecare secundă înseamnă a fi deschis în fiecare secundă la orice mesaj care ar putea veni din univers. Universul ne trimite în fiecare secundă mii de șanse și oportunități. Dacă ne menținem creierul treaz și așteptăm, gata să valorificăm aceste șanse și oportunități, le putem obține. Dar dacă nu suntem conștienți în momentul în care universul ne trimite aceste informații, dacă creierul nostru doarme, dacă mintea noastră este blocată în gânduri și convingeri negative, nu le putem vedea.

La fel cum putem duce comunicarea cu oamenii la cel mai sănătos nivel folosindu-ne creierul în mod optim în fiecare secundă, putem astfel să observăm fiecare oportunitate și să obținem în fiecare zi noi și mici succese. În cele din urmă, putem ajunge la fericirea pe care o dorim: să nu amânăm, să fim sinceri, să privim cu dragoste, să fim conștienți folosind creierul nostru la maxim în fiecare secundă și să ne dezvoltăm continuu în fiecare zi, construindu-ne viitorul ca și cum am ridica o clădire; adăugând în fiecare zi încă o cărămidă…

Schimbarea începe cu pași mici

Dacă ne perfecționăm în fiecare zi, vom deveni indivizi desăvârșiți. Dacă ne perfecționăm în fiecare zi, vom deveni noi înșine desăvârșiți. Dacă ne perfecționăm în fiecare zi, vom deveni o societate desăvârșită. Dacă ne perfecționăm în fiecare zi, vom deveni o lume desăvârșită.

Schimbarea trebuie să înceapă cu pași mici. Lumea în care trăim astăzi nu a fost creată într-o singură zi. Oamenii au creat această lume făcând ceva în fiecare zi, adăugând ceva peste ceea ce au făcut deja, dezvoltând aceste realizări. După secole de muncă, s-a ajuns la punctul în care ne aflăm acum. De aceea, dacă vrem să trăim viața la care visăm, trebuie să valorificăm fiecare zi, fiecare clipă în mod pozitiv. Dacă tot am venit pe această lume și avem ocazia să trăim această aventură până la capăt, de ce să nu trăim așa cum ne dorim, de ce să nu avem o viață ideală?

Să presupunem că ne-am rezervat o vacanță. Cum o valorificăm? Odihnindu-ne la maxim, distrându-ne la maxim, bucurându-ne la maxim, vizitând cât mai multe locuri și acumulând cât mai multe cunoștințe despre împrejurimi. Să presupunem că ați fost trimiși pe această lume să călătoriți timp de 70-80 de ani; atunci, bucurați-vă din plin de ea. De ce luați totul atât de în serios, de ce vă epuizați ca și cum ați trăi veșnic? Relaxați-vă puțin. Doar schimbând obiceiurile și programele creierului nostru putem rezolva toate problemele noastre. Făcând acest lucru, îi dăm creierului nostru o sarcină. De altfel, una dintre cele mai importante sarcini ale sale este să îndeplinească instrucțiunile noastre, ale stăpânului său.

Creierul nostru este ca un magnet

Atunci când ne reamintim mantrele în minte, în scris sau verbal, ori de câte ori avem ocazia pe parcursul zilei, creierul nostru își asumă misiunea de a accelera atingerea scopului nostru și face tot ce este necesar pentru a atrage dorințele noastre în viața noastră. La fel ca doi prieteni care merg braț la braț, putem avansa în armonie cu creierul nostru către obiectivele noastre. Nu uitați: fără sprijinul creierului nostru, nu putem obține niciun rezultat pe cont propriu.

O persoană care adoptă atitudinea „Nu-mi pasă” este conștientă de sine, plină de încredere, fără complexe, fără obsesii, lipsită de anxietate, fără teamă și fără agitație. Toată lumea ascultă astfel de oameni. Dacă ne referim la întrebarea „Cum te faci auzit în societate?”, faptul că ai cuvântul de spus în societate îți oferă avantaje în multe domenii ale vieții tale. În viața profesională, vei urca rapid treptele carierei și ale succesului. În viața de familie, vei deveni un membru iubit și respectat al familiei. Îți poți impune cu ușurință punctul de vedere în orice domeniu în care dorești să te exprimi.

O persoană care adoptă atitudinea „nu-mi pasă” este simplă. Este clară în toate aspectele vieții sale. Are încredere în sine, iar gândurile îi sunt clare. Când povestește ceva, o face fără să intre în panică și fără să se agite. Cel mai important, deoarece nu are atitudini egoiste, vorbește fără a-l umili sau a-l judeca pe interlocutor. Este respectuoasă față de publicul căruia i se adresează.

O persoană care adoptă atitudinea „Nu-mi pasă” vorbește cu convingere. Știe că, pentru a deveni o persoană influentă în societate, trebuie mai întâi să se perfecționeze. Se perfecționează, în special în domeniul în care dorește să-și facă auzită vocea. Datorită cunoștințelor acumulate și atitudinii sale pline de încredere, reușește cu ușurință să-și impună punctul de vedere în orice subiect. Și cei din jur se bucură să asculte o astfel de persoană.

Ar trebui să poată transmite informațiile fără a intra în panică

Probabil ați observat că nu orice om cultivat reușește să-și facă auzită vocea. Secretul stă în caracterul omului. Cel care dorește să aibă influență în societate trebuie să iubească acea societate. Trebuie să înțeleagă comunitatea căreia dorește să i se adreseze și să se integreze în ea. De exemplu, sunteți profesor universitar. Doriți ca studenții dumneavoastră, colegii dumneavoastră și instituțiile din domeniul dumneavoastră să vă asculte. Sunteți un om cultivat și, fiind profesor, aveți și experiență, dar dacă nimeni nu vă acordă respect, înseamnă că există o problemă. Iar problema se află la dumneavoastră. Poate că nu v-ați dezvoltat din punct de vedere personal. Poate că nu aveți o bună capacitate de a vă adresa publicului, nu vorbiți cu suficientă siguranță atunci când transmiteți ceea ce știți, nu aveți încredere în sine, aveți dificultăți în a adapta informațiile la nivelul de cunoștințe al celor din fața dumneavoastră sau poate că nu vă iubiți profesia, colegii sau studenții. Dacă vă regăsiți în oricare dintre aceste situații, nu veți reuși să vă faceți auzit.

O persoană care adoptă atitudinea „nu-mi pasă” se poate exprima în proporție de 100%. Poate să-și exprime gândurile cu ușurință, fără să intre în panică. Și poate ajunge la obiectivul său, la ceea ce dorește să spună, în modul dorit. Deoarece nu are obsesii, poate transmite ideile sale celor din jur în forma lor cea mai pură, direct, fără a le trece prin filtre inutile, fără griji de genul „ce vor spune oamenii” sau „cum vor reacționa cei din fața mea”.

Oamenii care adoptă atitudinea „mie nu-mi pasă” sunt personaje îndrăgite. Au câștigat simpatia societății. Chiar și atunci când își exprimă gândurile în cel mai deschis și direct mod posibil, nu par respingători. Ideile lor sincere sunt acceptate de societate fără a fi respinse. Societatea îi acceptă așa cum sunt. Pentru că oamenii cu această atitudine se apropie de ceilalți cu un caracter simplu, lipsit de ego. Chiar dacă aduc critici negative la adresa altora, oamenii știu că aceste critici sunt formulate pentru binele și dezvoltarea societății.

Sunt deschiși la idei diferite

Cu oamenii care au atitudinea „mie nu-mi pasă” se poate discuta despre orice. Orice poate fi dezbătut. Li se pot pune orice fel de întrebări. Sunt deschiși la gânduri diferite și idei diverse. Ascultă pentru a înțelege, fără a judeca. Cercetează cât mai multe idei cu putință pentru a putea face o sinteză a gândurilor diferite. Depun eforturi pentru a găsi idei și căi comune pornind de la gânduri diferite. De aceea, atitudinea „nu-mi pasă” este o filozofie de viață, o perspectivă, un mod de a trăi și un caracter care rezolvă problemele epocii noastre.

Descoperiți modalități de a face un pas decisiv și ireversibil în viața dumneavoastră, de a vă îndrepta cu hotărâre spre obiectivul propus și de a îndrăzni să faceți față schimbării.

Uneori, faptul că nu ai nicio șansă de întoarcere nu este neapărat un lucru rău, atâta timp cât oportunitățile te motivează… Când dai foc la corăbii, nu mai ai decât o singură șansă: ori pierzi, ori câștigi!

Când exploratorul spaniol Hernán Cortés a pășit pe țărmurile Mexicului în 1519, dorea ca armata sa să cucerească acele teritorii pentru Spania. Condițiile erau extrem de dificile; pe măsură ce înainta spre interiorul țării, s-a confruntat în permanență cu condiții nefavorabile și cu boli nesfârșite. În momentul în care soldații săi au început să se certe, dorind să renunțe și să se întoarcă în țara lor, el i-a spus adjutantului său: „Vreau să te duci și să arzi corăbiile chiar acum.” Astfel, nu le-a lăsat soldaților săi altă șansă decât aceea de a cuceri țărmurile Mexicului. Dacă vrem să avem succes, trebuie să ardem corăbiile! Dacă vrem cu adevărat să ajungem la succes, trebuie să înaintăm cu toată puterea într-o singură direcție. Dacă nu avem cale de întoarcere și singura noastră opțiune este să reușim, atunci trebuie să muncim din toate puterile pentru a reuși. Dar cum ardem corăbiile?

Antrenează-ți mintea!

Să zicem că ne-am stabilit un obiectiv: vom ajunge la greutatea ideală! Spuneți asta peste tot, cu fraze de genul „Voi ajunge la greutatea ideală, obiectivul meu este să ajung la silueta ideală!”, astfel încât, dacă nu reușiți, să vă fie rușine. Iată că ați ars podurile, acum că ați spus-o o dată. Cu astfel de afirmații și altele similare, nu numai că vă motivați și vă programați mintea, ci și ardeți podurile.

Să vă povestesc o întâmplare pe care am trăit-o eu însumi; la sfârșitul anilor ’80 am trecut printr-o perioadă de eșec în afaceri și am dat faliment, în adevăratul sens al cuvântului. Nu numai că mi-am pierdut banii, dar mă și îndatorasem peste tot și am crezut că nu mai există nicio scăpare. Rudele mele mi-au spus că aș putea pleca în Franța. Singura mea salvare era să lucrez acolo, să-mi plătesc datoriile și apoi să mă pot relaxa. Urma să plecăm, dar nu aveam destui bani. Banii pe care i-am strâns cu greu pentru biletele de avion nici măcar nu ne ajungeau până în Franța. Am zburat până în Austria, iar apoi am mers cu trenul până în Franța. Dacă rudele noastre nu ne-ar fi luat de la gară, nu am fi putut ajunge la adresa la care trebuia să mergem nici măcar cu taxiul. În acel moment, privind imaginea de ansamblu a acestor evenimente nefericite prin care trecusem, mi-am dat seama că, de fapt, ele mă îndreptaseră spre dorințele mele: să descopăr culturi din întreaga lume…

Criza s-a transformat într-o oportunitate

Datorită circumstanțelor nefavorabile, am avut ocazia să experimentez o cultură diferită, să învăț o limbă nouă și să urmez cursuri care mi-au permis să avansez în carieră. Criza din viața mea s-a transformat într-o oportunitate uriașă. În Franța m-am confruntat cu condiții foarte dificile, dar nu m-am lăsat descurajată.

Am redevenit studentă, m-am întors la universitate și am urmat cursuri de limbă și literatură franceză la Sorbona. Am învățat o limbă străină și mi-am perfecționat profesia. Între timp, am descoperit o adevărată comoară legată de dezvoltarea personală, pasiunea mea. Pe atunci, dezvoltarea personală nu era foarte cunoscută în Turcia. La sfârșitul anilor ’80, Franța traversa cea mai bună perioadă în acest domeniu. Peste tot se țineau cursuri: yoga, meditație, vizualizare creativă, cum se scriu mantrele…

Se organizau cursuri și se publicau sute de cărți. Pe scurt, dădusem peste o comoară care mi-a schimbat viața. Dar dacă nu aș fi ars punțile în urmă și nu aș fi privit criza ca pe o oportunitate, în condiții normale m-aș fi putut întoarce în Turcia după o săptămână. Iată cum te lupți într-o astfel de situație: faci tot ce-ți stă în putință pentru a reuși.

Ego-ul; un subiect cu care ne confruntăm foarte des și care este la fel de deranjant… Ce este ego-ul? Cum ar trebui gestionat? Este ego-ul dăunător? La ce servește? Ce fel de obstacole ridică? Cum sunt percepuți în societate oamenii cu ego-ul dezvoltat? Să ne gândim puțin la aceste întrebări.

Ego-ul este unul dintre cei mai importanți factori care otrăvesc omul din interior. Deoarece la baza multor probleme cu care ne confruntăm în jurul nostru stă ego-ul. Puteți observa acest lucru nu doar la nivel individual, ci și la nivel social: în familie, la locul de muncă, în cercul de prieteni sau, la o scară mai largă, în relațiile dintre țări…

O mare parte din problemele cu care ne confruntăm astăzi își au originea în ego. Pentru a explica mai bine acest lucru, anumiți lideri politici acționează folosind expresii precum „eu am făcut-o” sau „eu am spus-o”. Aceste demonstrații de putere individuală nu sunt, de fapt, altceva decât un joc al ego-ului care destabilizează echilibrele sociale și economice. Și, din păcate, această atitudine nu se limitează doar la persoana respectivă, ci aduce prejudicii societăților și chiar întregii lumi.

Cine este egoistul? Persoana care se gândește doar la sine. Pentru această persoană, ceilalți oameni, animalele, natura sau viața în comun nu au nicio importanță. Pentru că se plasează pe sine în centrul tuturor lucrurilor. Îi vedem adesea pe astfel de oameni în jurul nostru. În familie, la locul de muncă, chiar și pe platformele de socializare… Iar acest tip de oameni sunt adesea considerați respingători. Pentru că egoismul îi îndepărtează pe oameni unii de alții; distruge relațiile și erodează structurile sociale.

Secretul conceptului de „noi”

Într-o relație, într-o familie sau într-un mediu profesional, discuțiile care încep cu fraze precum „ești mic”, „nu înțelegi”, „ești femeie, ești bărbat” se încheie de obicei cu o dezamăgire. Pentru că aceste expresii se bazează pe ego. În schimb, a putea spune „noi”, a lăsa loc pentru opiniile tuturor și a alege să mergem împreună consolidează relațiile.

O situație similară se regăsește și în lumea afacerilor. Un sistem bazat pe ego, de genul „eu am spus, tu ai spus” sau „lucrezi sub ordinele mele”, nu funcționează pe termen lung. Adevăratele succese se nasc în medii în care se acționează cu spiritul „noi”. Pentru că niciun individ nu poate susține singur o structură. A acționa împreună, a avansa cu înțelepciune colectivă este întotdeauna mai sănătos și mai durabil.

Când punem cuvântul „noi” în centrul vieții, nu numai că relațiile noastre devin mai frumoase, ci și lumea în care trăim devine un loc mai plăcut de trăit.

A împărtăși și a acționa împreună

Pentru că în cuvântul „noi” nu există ego.

Iată care este mantra noastră:

„Astăzi ne creăm pe noi înșine într-o formă mai perfectă.”

Aceasta nu este doar o frază legată de dezvoltarea personală; este, de asemenea, un apel la conștientizare socială. Pentru că împreună suntem mai puternici. Singuri nu putem fi perfecți, dar împreună putem deveni mai buni.

Oamenii care spun „eu” sunt condamnați, la un moment dat, la singurătate. Dar cei care spun „noi” cresc împreună, primesc și oferă sprijin, împărtășesc și se înmulțesc. Această diferență se simte în toate aspectele vieții.

Imaginați-vă că trăim într-o lume în care nu egoul, ci conștiința de „noi” este dominantă… Nu ar mai exista nici război, nici distrugerea mediului, nici singurătate, nici foame. Pentru că această lume dispune, într-adevăr, de resurse suficiente pentru toată lumea. Ceea ce contează este să împărtășim, să gândim împreună și să acționăm împreună.

Când se confruntă cu un eveniment neplăcut, oamenii au întotdeauna reacții similare. Se plâng și se văicăresc spunând: „Universul nu mă iubește, Dumnezeu nu mă iubește, totul mi se întâmplă mie, totul merge prost…”. Nu tot ce li se întâmplă oamenilor este rău. Să ne amintim de proverbul nostru: „În fiecare rău se ascunde un bine”. Când ni se întâmplă ceva rău, să nu ne descurajăm imediat. Să ne lăsăm puțin timp să treacă înainte de a ne forma o părere despre acel eveniment și să nu ne grăbim să spunem „asta a fost rău” sau „asta nu a fost bine”. De exemplu, pentru cineva care s-a despărțit de iubitul sau de iubita sa, situația în care se află pare rea. Dar, în loc să gândească negativ, acea persoană ar trebui să se gândească că universul are un plan mai bun pentru ea. 

Trebuie să știi să aștepți

Nu este nevoie să împiedicați planul universului prin gânduri negative. Dacă relația nu merge, dacă părțile nu sunt fericite sau dacă sfârșitul relației nu va fi așa cum v-ați dorit, de ce să pierdeți timpul? Sfârșitul relației vă poate oferi ocazia de a cunoaște pe cineva mai potrivit sau poate aduce în calea voastră oportunități la care nici nu v-ați gândit. Oamenii ar trebui să profite de oportunități, în loc să se întristeze din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Pentru un eveniment considerat negativ, trebuie să aștepți oportunitățile bune care vor urma și să-i acorzi o șansă. Nu se știe niciodată cât timp va trebui să aștepți, dar pentru asta trebuie să acorzi timp vieții. Orice om care reflectează asupra puterii creatoare a universului poate vedea cu ușurință că universul are un plan creat pentru oameni. Pentru ca planurile să se poată forma și să se realizeze, omul trebuie să acorde o șansă, să aștepte și să accepte. 

În fața evenimentelor negative, nu este nevoie să reacționăm cu fraze precum „viața mea s-a sfârșit” sau „nu pot face față la asta”. După ce trec unul sau doi ani de la acele evenimente, omul poate înțelege că ceea ce a trăit a fost spre binele său. Evenimentele pe care le considerăm negative sunt uneori menite să ne ajute să ne dezvoltăm și să facem un salt înainte. Omul poate înțelege acest lucru abia după ce trece timpul. Totuși, este important să acționăm fără prejudecăți în momentul respectiv și să nu ne supărăm imediat. Când are loc o schimbare majoră, nu trebuie să luăm decizii pripite. Este mai bine să luăm o decizie după ce avem puțin timp și răbdare. La finalul acestei perioade de așteptare, omul observă în proporție de 90% că situația percepută ca fiind rea a fost de fapt în beneficiul său. Ceea ce contează este să interpretăm corect mesajele transmise de univers. 

Universul transmite mereu mesaje 

Obstacolele pe care ni le pune universul au rolul de a ne ajuta să avansăm. Săritorii în înălțime nu sar din loc. Pentru a sări, se retrag, aleargă și prind viteză, apoi se lansează cât mai sus. De fapt, a da înapoi nu înseamnă ceva rău, ci creează o forță motrice care te propulsează mai departe. Iar acest lucru, privit din perspectiva corectă, arată că ceea ce pare rău este, de fapt, bun. 

Fiți atenți la mesajele pe care viața vi le trimite pe parcursul zilei și la încercările pe care universul vi le pune în cale. Acestea nu sunt întotdeauna negative; păstrați-vă inima curată, fiți sinceri și fiți buni. Și universul va fi sincer cu voi.

Încrederea în sine este un proces care începe încă din copilărie. Atitudinile părinților joacă un rol decisiv asupra personalității copilului. Aceste interacțiuni, care au loc în special la nivel subconștient, modelează sentimentul de încredere în sine al individului. Cu toate acestea, a explica lipsa de încredere în sine doar prin prisma copilăriei, pe baza experiențelor din trecut, nu reprezintă o soluție. Omul are potențialul de a genera schimbări și transformări în orice etapă a vieții sale. Multe tipare comportamentale, inclusiv încrederea în sine, pot fi restructurate.

Încrederea în sine adevărată se dezvoltă prin experiențe repetate, prin practică și prin succes. Ea nu se formează doar prin laude sau prin motivație externă. Expresii precum „Ești minunat, ești foarte inteligent” nu au un efect suficient atunci când nu sunt susținute de comportament. Pe măsură ce se înregistrează succese, încrederea în sine crește; de aceea, este important ca individul să învețe prin practică și să participe activ la procese.

Influența atitudinilor părinților

În procesul de creștere a copilului, este necesar să se evite utilizarea unui limbaj negativ și abordările de etichetare. Un limbaj de comunicare pozitiv și încurajator sporește încrederea copilului în sine. Experiența de „a se ridica singur pe picioare”, dobândită la vârste fragede, îi conferă reziliență în fața dificultăților cu care se va confrunta în viitor. Capacitatea copilului de a găsi soluții pe cont propriu influențează în mod direct capacitatea sa de a face față problemelor.

Această abordare se aplică și în viața de zi cu zi. De exemplu, copilului trebuie să i se ofere posibilitatea să se îmbrace singur și să-și facă singur temele. Astfel de ocazii contribuie la dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și a încrederii în sine a individului.

Dezvoltarea încrederii în sine nu se limitează doar la copilărie. Și la vârsta adultă, faptul că o persoană își asumă responsabilități, face pași înainte și obține rezultate susține acest proces. Pe măsură ce individul își vede propriile reușite, respectul și dragostea față de sine cresc. Acest lucru creează un ciclu de motivație interioară.

Nevoia de aprobare din partea celorlalți

Lipsa încrederii în sine este adesea însoțită de nevoia de aprobare din partea celorlalți. Dacă o persoană nu are o imagine clară despre sine, devine dependentă de evaluările venite din exterior. Totuși, nu este realist să te aștepți ca toată lumea să te susțină sau să te îndrume în direcția corectă. Uneori, aceste influențe externe pot fi determinate de sentimente negative, precum invidia sau rivalitatea.

În acest moment, devine important ca individul să-și pună propria gândire în centrul atenției. O persoană care are încredere în propria evaluare este mai rezistentă la manipulările externe. Încrederea în sine se consolidează odată cu această atitudine interioară.

Nevoia de acceptare, apreciere și recunoaștere

Prin însăși natura sa, omul simte nevoia de a fi acceptat, apreciat și admirat. Aceste nevoi joacă un rol important în relațiile pe care individul le stabilește cu mediul său social. Cu toate acestea, atunci când aceste nevoi sunt satisfăcute în mod constant din surse externe, individul își poate pierde echilibrul interior. Din acest motiv, persoana trebuie să-și dezvolte propriul sistem de validare interioară.

Pe de altă parte, impactul feedback-ului pozitiv din partea celor din jur este de asemenea de necontestat. Aprecierea muncii depuse de o persoană sau remarcarea aspectului său pot spori motivația acesteia. Din acest motiv, observațiile pozitive ar trebui împărtășite, iar limbajul folosit ar trebui să fie unul încurajator.

Încrederea în sine nu se formează în funcție de opiniile celorlalți, ci prin propria evaluare interioară a individului. A asculta este important; cu toate acestea, în procesul de luare a deciziilor, ultimul cuvânt trebuie să-i revină individului însuși. Această abordare consolidează încrederea individului în propriul său potențial.

Numeroase studii psihologice au dat rezultate pozitive, care demonstrează că percepția din pântecul mamei și experiența nașterii reprezintă momente care joacă un rol important în viața individului.

Pe măsură ce conștiința individului a crescut în ultima perioadă, oamenii se îndreaptă către tehnici care le permit să înțeleagă și să retrăiască toate etapele existenței lor prin exerciții retrospective. Numărul persoanelor care, cu ajutorul unor terapii populare precum psihodrama sau hipnoza, încearcă să-și amintească stările din perioada de făt sau embrion și care susțin că își amintesc experiențele din timpul nașterii și din perioada postnatală crește pe zi ce trece. Dar de ce ne interesează starea noastră de făt? Sau de ce vrem să știm ce am simțit în momentul nașterii? Pentru că știm în adâncul sufletului că perioadele în care se conturează viața noastră și reacțiile noastre la ea, în care se pun bazele caracterului nostru, încep încă din primele clipe ale conștiinței noastre.

Numeroase studii psihologice au dat rezultate pozitive, demonstrând că percepția din pântecele mamei și experiența nașterii reprezintă momente care joacă un rol important în viața individului. Faptul că fătul din pântecul mamei este sensibil la lumină și reacționează prin mișcare la un stimul extern, cum ar fi acul pentru amniocenteză, este prezentat ca dovadă a începerii percepției încă din pântecul mamei. Desigur, percepția unui făt nu este aceeași cu cea a unui copil de 3 ani. Totuși, dacă se ia în considerare faptul că elementele psihologice care vor determina comportamentul unui copil de 3 ani se dezvoltă încă din perioada prenatală, aceasta este o chestiune care merită atenție.

Bebelușul nu primește doar substanțe nutritive prin cordonul ombilical

Alimentația și starea psihologică în timpul sarcinii sunt la fel de importante ca și dezvoltarea bebelușului dumneavoastră. Bebelușul primește prin cordonul ombilical nu doar substanțele nutritive, ci și stările dvs. emoționale. De la reacțiile pe care le aveți la fiecare experiență trăită alături de partenerul dvs., până la sentimentele pe care le nutriți față de condițiile din jur și de oamenii din jur, precum și fiecare reacție pe care o manifestați față de lumea exterioară, bebelușul le asimilează la fel cum asimilează substanțele nutritive. Percepția codificată în celule se ridică la niveluri superioare odată cu dezvoltarea celulară. Celula se dezvoltă transformând fiecare informație înregistrată în percepție nervoasă în săptămânile următoare. Având în vedere că suntem alcătuiți din celule, cele mai mici elemente constitutive ale noastre, este posibil să înțelegem importanța acestor codificări celulare care încep încă din pântecul mamei. Acidul folic face parte din familia vitaminelor B și joacă un rol important în procesele de sinteză a ADN-ului și de diviziune celulară. Deoarece importanța dezvoltării celulare este acum recunoscută, medicii acordă o atenție deosebită consumului de acid folic de către viitoarele mame încă din perioada premergătoare sarcinii.

Problemele psihologice nu trebuie amânate

În general, viitoarele mame se concentrează pe alimentație și lasă pe plan secund starea lor psihologică, care va avea un impact asupra bebelușilor lor. În această perioadă, starea psihologică a mamei și a tatălui este la fel de importantă ca și alimentația. De aceea, pe parcursul sarcinii, mama și tatăl trebuie să conștientizeze importanța stabilirii unei legături solide cu bebelușul lor și a inițierii dezvoltării percepției acestuia printr-un proces sănătos.

În cazul sarcinilor bine planificate, grație controalelor și pregătirilor preconcepționale, mama și tatăl parcurg etape mai conștiente pe parcursul sarcinii, în vederea stabilirii unei legături cu copilul lor. În cazul sarcinilor neplanificate, însă, părinții care nu au șansa de a trăi această experiență în mod conștient se confruntă cu situații dificile. Viața nu merge întotdeauna așa cum ne-am planificat. Ceea ce contează este să fim suficient de conștienți și să putem face pași conștienți, astfel încât să știm ce trebuie și ce nu trebuie să facem chiar și în situațiile în care suntem luați pe nepregătite.

Timpul ne prinde pe toți la un moment dat. Totuși, modul în care timpul ne afectează depinde de relația pe care o stabilim cu el. Tinerețea nu este doar o stare a corpului, ci și a minții. Iar secretul stă în subconștient.

Structura de bază a creierului nostru începe să se dezvolte încă din momentul nașterii, ba chiar încă din pântecele mamei. Fiecare informație, experiență și sentiment pe care le acumulăm în acest proces se depun în subconștientul nostru, modelându-ne identitatea. Există însă un adevăr interesant: creierul nu poate face distincția între informațiile provenite din exterior și gândurile pe care le dăm viață în lumea noastră interioară.

Creierul nu poate face diferența între imaginație și realitate

De aceea, gândurile, convingerile și cuvintele repetitive se imprimă, în timp, în subconștientul nostru. Creierul se restructurează în funcție de aceste comenzi. Tocmai în acest moment intră în scenă mantrele și afirmațiile pozitive.

Mantrele sunt limbajul subconștientului. Fiecare repetare reechilibrează chimia creierului. Când îți spui „sunt tânăr, plin de viață și sănătos”, creierul percepe această comandă ca pe o realitate. Pentru că creierul nu face diferența între imaginație și realitate. Orice îi spui, el acceptă ca fiind adevărat.

Știința susține, de asemenea, această transformare. Epigenetica arată că genele noastre nu sunt fixe, ci se schimbă constant sub influența factorilor de mediu, a gândurilor și a emoțiilor. Cu alte cuvinte, nu depindem doar de moștenirea noastră genetică. Prin programarea minții noastre, putem menține corpul tânăr.

Corpul îl urmează pe minte

Tinerețea mentală este cheia unei tinereți durabile. Pentru că trupul urmează mintea. Dacă îți programezi mintea pentru tinerețe, celulele se vor reînnoi în consecință. Afirmațiile repetate zilnic imprimă codurile tinereții în subconștient.

Nu uita, ai la îndemână un instrument puternic: propria ta minte. Modul în care o folosești, felul în care te simți, cuvintele pe care le repeți îți modelează viața și corpul. Reprogramează-ți creierul. Pentru că a rămâne tânăr este o alegere.

Teama de eșec este o teamă care stă în calea succesului. Mulți oameni nu îndrăznesc nici măcar să facă primul pas din cauza fricii de eșec. Cum poți avea succes dacă nu faci niciun pas înainte, ba chiar dacă nici măcar nu încerci? Nici măcar nu știi de ce ești capabil…

Când suntem în starea de „nu-mi pasă”, nu ne gândim la eșec încă de la început. „Nici măcar nu-mi trece prin cap să eșuez, nu mă gândesc deloc la asta. Sunt sigur de mine, nu am nicio îngrijorare. Nici măcar o fărâmă de astfel de gând nu-mi trece prin minte. Să zicem că nu am reușit. Nu se schimbă nimic în viața mea, nu-mi pasă”, atunci am rezolvat deja jumătate din problemă. Când nu mai există temerile pe care le numim bariere, ne se ia o povară uriașă de pe umeri. Pentru a avea succes, trebuie mai întâi să faci primul pas. Pentru a putea face pași siguri către succesele pe care ți le-ai propus, trebuie să fii în starea de spirit „nu-mi pasă”.

Oamenii înaintează atunci când se eliberează de temerile lor. Nu începeți niciodată o treabă cu teamă. Putem compara această situație cu a începe un meci cu scorul de 1-0 în defavoarea noastră. Pentru că mintea noastră atrage în viața noastră ceea ce gândim și transformă gândurile noastre în realitate. Lăsați deoparte gândurile legate de frică; chiar și atunci când simțim frica, mintea noastră crede că o dorim și atrage acele temeri în viața noastră. De exemplu, frica de boală… Dacă vă temeți în permanență că vă veți îmbolnăvi, dacă vedeți oameni bolnavi și vă imaginați că într-o zi ați putea avea și voi aceleași boli, creierul vostru vă va transforma aceste gânduri în realitate și veți ajunge să vă îmbolnăviți cu adevărat. Dacă nu doriți ca temerile voastre să se materializeze, trebuie să renunțați la ele și să vă relaxați. Pe măsură ce vă relaxați și aveți gânduri relaxate, veți ajunge la succes. Vă veți spori încrederea în sine. Când sunteți în starea „nu-mi pasă”, nu deveniți indiferent. Sunteți pur și simplu relaxat și calm. Gândind rațional și cu sânge rece, vă puteți învinge temerile.

Imaginația creativă și mantrele

Puteți folosi diverse tehnici pentru a intra în starea de spirit „Nu-mi pasă” și a avea succes. Puteți folosi vizualizarea creativă pentru a atinge succesul în domeniile care vă interesează.

În imaginația creativă, poți să-ți imaginezi exact succesul pe care ți-l dorești. Când te afli într-o stare de confort și relaxare, poți folosi puterea imaginației pentru a vizualiza rezultatele pe care dorești să le obții. Indiferent de rolul pe care vrei să-l joci, de calea pe care vrei să o urmezi sau chiar de persoana alături de care dorești să avansezi pe drumul spre succes, poți să-ți imaginezi totul așa cum îți dorești. De exemplu, peste două zile aveți o prezentare de afaceri, iar această prezentare vă poate deschide noi orizonturi în viața profesională și vă poate asigura promovarea de care aveți nevoie pentru a avansa în carieră. Nu este suficient doar să pregătiți conținutul prezentării. Trebuie să vă pregătiți și mental.

Hotărâți-vă cum doriți să păreți în timpul prezentării. Doriți să fiți calm, încrezător, să vorbiți cu ușurință și să răspundeți la întrebări fără nicio ezitare, cu siguranță? Când meditați și vă liniștiți mintea, imaginați-vă exact așa. Imaginați-vă că vorbiți clar și concis, privind cu încredere în ochii ascultătorilor. Cu cât exersați mai mult acest exercițiu, cu atât puterea voastră de vizualizare va crește. Creierul vostru va pune în practică ceea ce vă imaginați.

Imaginarea creativă vă ajută să experimentați succesul în avans, vizualizând în mintea voastră rezultatele dorite. Pe scurt, vă permite să simțiți succesul la nivel energetic. Astfel, puteți face pași siguri spre succes, fiind la fel de relaxați și liniștiți ca atunci când vă aflați în starea de „nu-mi pasă”.

Cu ajutorul mantrelor puteți ajunge, de asemenea, la starea de „nu-mi pasă”. În timpul meditației, vă puteți imagina în minte un personaj aflat în starea de „nu-mi pasă”. Cu ajutorul mantrelor, vă puteți programa creierul.

Pentru a avea și a crește un copil, trebuie mai întâi să vă dezvoltați pe voi înșivă. Nu puteți crește un copil decât în limita cunoștințelor voastre. Dacă noi înșine nu ne-am dezvoltat, cum am putea crește un copil de calitate? Trebuie să vă puneți această întrebare. Pentru a putea crește un copil cu o dezvoltare personală completă, trebuie mai întâi să aveți grijă de voi înșivă. Veți citi, veți învăța și vă veți dezvolta. Veți pregăti fundamentul pentru copil. Trebuie să învățați în detaliu toți factorii implicați în creșterea unui copil. Abia după acest prim pas veți putea crește un copil de calitate. Abia atunci vom putea discuta despre dezvoltarea personală a copiilor și etapele acesteia.

Să nu uităm că copiii își aleg întotdeauna părinții ca model de urmat. Persoanele și caracterele pe care le vor imita sunt, în primul rând, părinții lor. De aceea, pentru ca o persoană să poată educa pe altcineva, trebuie mai întâi să se educe pe sine. Trebuie să citiți, să cercetați și să vă corectați trăsăturile negative. Trebuie să vă stăpâniți ego-ul și să învățați să împărțiți. Dacă doriți să creșteți un copil, trebuie mai întâi să vă dezvoltați pe voi înșivă, să adoptați comunicarea, să cercetați condițiile necesare pentru aceasta și să luați măsurile necesare. Atunci când este necesar, trebuie să urmăriți publicațiile legate de dezvoltarea personală și să solicitați sprijinul specialiștilor.

DEZVOLTAREA ESTE UN DRUM PE CARE ÎL PARCURGI PAS CU PAS

Vom fi sinceri cu noi înșine. Vom învăța că, în mediul în care trăim, sinceritatea trebuie să fie cea mai importantă calitate a noastră. Dacă vom acționa astfel, vom putea observa sinceritatea și la copiii noștri. Dacă ne place să citim și să ne dezvoltăm; dacă ne străduim în fiecare zi să progresăm mai mult decât în ziua precedentă și dacă ne educăm copilul în acest mod, atunci dezvoltarea sa personală va putea atinge un nivel ideal.

Cel mai important lucru este să nu uităm că dezvoltarea este un proces care se desfășoară pas cu pas. Să le învățăm și pe copiii noștri acest lucru. Nimeni nu se poate dezvolta dintr-o dată, într-o singură zi. Nu poți să-ți creezi lumea ideală și să devii persoana ideală într-o singură zi. Această construcție poate fi realizată în fiecare zi, prin eforturi mici, cu cărămizi mici așezate una peste alta. Și copilul trebuie să știe acest lucru. Din păcate, în ultima perioadă observăm acest fenomen în societatea noastră: oamenii vor ca totul să se întâmple foarte repede. Vor să obțină tot ce își doresc fără să depună efort, fără să citească, fără să urmeze educația necesară și fără să cheltuiască energia necesară. Astfel se creează o societate goală la interior și fără substanță.

Maturitatea este foarte importantă. Pentru că, în primul rând, vei fi în pace cu tine însuți. Pentru a putea fi în pace cu ceilalți, trebuie mai întâi să te iubești pe tine însuți. Prin comunicarea cu sine însuși, omul deschide calea către o comunicare sănătoasă și cu ceilalți. Dacă te analizezi cu sinceritate, poți discuta sincer și cu ceilalți. Dar dacă vezi greșelile doar la cealaltă parte, dacă te consideri perfect și crezi că tot ce te înconjoară este negativ, te îndepărtezi foarte mult de soluție. Și nu vei găsi niciodată fericirea adevărată. Soluția începe prin a putea spune: „Unde am greșit eu?”. Dacă putem spune: „Cum m-am exprimat, ce greșeli am făcut?”, vom fi făcut un pas foarte important în călătoria dezvoltării personale. Prin urmare, copilul, având un astfel de părinte, va deveni un individ fericit și sănătos, cu un viitor clădit pe baze solide.