Generalități
Complexul de inferioritate este o stare psihică și emoțională complexă care determină persoana să se simtă inferioară celorlalți în anumite privințe. Acest sentiment, care se formează de obicei încă din copilărie, determină persoana să se simtă inadecvată în diverse aspecte, precum statutul social, aspectul fizic sau nivelul de educație. Aceste sentimente îi afectează încrederea în sine și o împiedică să-și dezvăluie adevăratul potențial.
Complexul este ca o cocoașă pe spatele unei persoane. Nu îi permite omului să meargă, să avanseze și să se ridice. Pentru că, în loc să avanseze spre țelul său, persoana respectivă este nevoită să poarte greutatea complexului său. Această cocoașă îngreunează avansarea persoanei, atingerea obiectivelor sale și mișcarea liberă. Persoanele care suferă de complexe simt în permanență nevoia de a se dovedi în fața celorlalți. În viziunea lor, numai astfel pot fi acceptate. Totuși, acest efort îi epuizează energia și îl împiedică să se îndrepte spre obiective mai mari.
Majoritatea complexelor de inferioritate se formează în copilărie. Faptul că părinții și cei din jur nu folosesc un limbaj încurajator și pozitiv poate duce la apariția acestui complex. Copiii pot internaliza expresiile negative pe care le aud (de exemplu, „Ești prost”, „Ești un prostănac”, „Ai urechi clăpăuge”) și își pot pierde încrederea în sine, păstrând acest sentiment până la vârsta adultă. Pentru a preveni apariția complexului de inferioritate, persoana trebuie susținută încă din copilărie în ceea ce privește dezvoltarea încrederii în sine. Când vorbim cu copiii, fiind conștienți de posibilitatea apariției unui complex de inferioritate la vârste mai înaintate, trebuie să folosim cuvinte încurajatoare, pozitive și pline de afecțiune.
Tratamentul va începe după ce persoana își va da seama că suferă de un complex de inferioritate; nu se poate găsi o soluție atâta timp cât nu își acceptă situația. Ulterior, prin terapie, exerciții de întărire a încrederii în sine și dezvoltarea conștiinței de sine, persoana începe să-și descopere potențialul fără a se compara cu ceilalți. Persoana își găsește soluții la problemele sale acceptând faptul că nimeni nu este perfect și că toată lumea are calități și defecte. Concentrarea asupra calităților, în loc de defecte, și punerea lor în prim-plan, precum și dezvoltarea acestora, vor avea un impact pozitiv asupra soluționării problemelor.
Persoana trebuie să-și stabilească obiective mici pe parcursul procesului de tratament și, de fiecare dată când își atinge un obiectiv, să-și consolideze puțin mai mult încrederea în sine. Pe măsură ce încrederea în sine crește, comparațiile care duc la complexul de inferioritate vor dispărea. Încrederea în sine și complexul nu pot coexista. Sprijinul familiei și al anturajului este important în cadrul procesului de tratament. Prietenii, familia și anturajul trebuie să se comporte într-un mod care să contribuie la dezvoltarea psihologică a persoanei. În unele cazuri, însă, poate fi necesară terapia psihologică sub supravegherea unui specialist.