Generalități
Protejarea excesivă face rău
Bazele dezvoltării personale se pun încă din copilărie. Când analizăm trecutul persoanelor care se confruntă cu probleme, inclusiv cu probleme psihologice, observăm că majoritatea acestor deficiențe au apărut încă din copilărie. Experiențele trăite în copilărie determină traiectoria pe care o va urma individul în viața sa ulterioară.
Faptul de a ne compara cu ceilalți pentru a fi fericiți stă la baza unor probleme precum lipsa de încredere în sine și complexul de inferioritate. Acest obicei de a ne compara începe încă din copilărie; în special faptul că părinții își compară copiii duce, mai târziu, la probleme de încredere în sine la adult. Dacă dorim să creștem persoane cu încredere în sine, fericite și de succes, trebuie mai întâi să asigurăm o bază solidă; deoarece, dacă baza nu este solidă, echilibrul personalității construite pe ea se clatină.
Pregătiți-i pentru viața reală!
Părinții ar putea crede că, cu cât își protejează mai mult copilul, cu atât acesta va crește mai bine. Totuși, protecția excesivă nu îi pregătește pe copii pentru viața reală. De exemplu, dacă un pește crescut ani de zile într-un acvariu este eliberat în ocean, acesta va muri în scurt timp. La fel și copilul: dacă crește într-un mediu protejat, va fi nefericit când va ieși în lumea exterioară. De aceea, copiii trebuie crescuți astfel încât să devină indivizi adaptați la viața reală. Este foarte important să-l privim ca pe un individ și să-i acceptăm personalitatea, dorințele, sentimentele și structura genetică.
Protejarea excesivă a copiilor le limitează șansele de a-și pune la încercare propriile abilități și de a face greșeli. Un copil crescut într-o „cușcă de aur” își pierde încrederea în sine atunci când intră în viața reală. Un copil care nu învață să facă față micilor dificultăți poate avea în viitor probleme de adaptare și de abilități sociale. De aceea, copilul trebuie încurajat să facă lucrurile pe cont propriu pe cât posibil; trebuie să i se permită să experimenteze sentimentul „Pot să fac asta” chiar și în cazul sarcinilor simple.
Ar trebui să se simtă apreciat
Rolul părinților este să conștientizeze că copilul este o persoană distinctă de ei și să îi acorde acest spațiu. Nu trebuie să îi facem copilului ceva ce nu am face, de exemplu, soțului sau soției noastre sau unui prieten. A-i arăta iubire și respect fără limite îi permite să se simtă în siguranță. Când copilul se simte valoros și este acceptat ca persoană de sine stătătoare, încrederea în sine îi crește în mod natural.
În concluzie, bazele dezvoltării personale se pun în copilărie, iar aceste baze sunt modelate de atitudinile familiei, de încrederea în sine și de pregătirea pentru viața reală. Iubirea, atenția și grija acordate în copilărie reprezintă cea mai importantă investiție pentru succesul și fericirea viitoare a individului. Bazele solide punute în copilărie formează indivizi puternici și echilibrați; pe de altă parte, bazele incomplete sau greșite se pot transforma în viitor în lacune greu de compensat. Perioada copilăriei reprezintă etapa cea mai critică a dezvoltării personale, iar îndrumarea corectă este cheia pentru a-l crește ca pe un individ sigur pe sine, fericit și plin de încredere.