Dacă nu sunteți mulțumiți de situația voastră, nu puteți fi fericiți. Dacă nu sunteți conștienți de ceea ce aveți, nu puteți fi fericiți. Din păcate, mulți oameni au devenit extrem de insațiabili și nu se mulțumesc niciodată. Desigur, nu este greșit să doriți mereu ceva mai bun, mai frumos. Dar mai întâi să ne liniștim puțin și să privim binecuvântările pe care le avem. Cel mai important dar este sănătatea noastră. În jurul nostru sunt atât de mulți oameni care și-au pierdut sănătatea. Dacă oamenii care spun că sunt nefericiți ar vizita spitalele, ar înțelege repede ce dar prețios au în mâinile lor. Am uitat să fim recunoscători. În toate rugăciunile, când spunem „estağfurullah” și „elhamdülillah”, spunem de fapt „îmi cer iertare” și „îți mulțumesc, Doamne”. Desigur, dacă le repetăm ca pe niște cuvinte învățate pe de rost, ele își pierd sensul. Trebuie să le repetăm nu ca niște papagali, fără să le înțelegem esența, ci fiind cu adevărat conștienți de semnificația lor. Desigur, visurile noastre trebuie să fie mărețe, desigur, să ne dorim ce e mai bun, dar, în același timp, să fim recunoscători. Nu mai suntem recunoscători și nu ne mai mulțumim cu ce avem. Cumpărăm casa pe care am visat-o ani de zile, dar, odată cumpărată, ne pierdem entuziasmul. Totul își pierde imediat sensul.
Nebunia consumului îi împinge pe oameni să cheltuiască din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Omul nu trebuie să-și piardă sentimentele autentice. Odată ce am pierdut acel punct, nu mai există cale de întoarcere: începem să dorim fără limite, devenim nesățioși. Devenim ca un camion cu frânele rupte. Trebuie să ne calmăm puțin. Trebuie să ne oprim, să observăm. Conștientizarea începe aici. Trebuie să ne uităm la ce avem. Intrăm în panică gândindu-ne: „Sunt sănătos, am o familie, cariera mea merge bine… Dar prietenul meu are mai multe, iar eu am mai puține!”. Ne comparăm pe noi înșine, frumusețea noastră, cu o altă imagine, cu o altă persoană. Ne comparăm aspectul exterior, casa, mașina, bijuteriile pe care le purtăm, chiar și copiii noștri. Totuși, doar dacă ne calmăm putem conștientiza viața. Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Pentru a nu spune, după ce anii au trecut, „de ce nu am știut să prețuiesc ce aveam?”, trebuie să ne eliberăm de ambițiile care ne scot de sub control. Întâlnim des persoane care au o familie sănătoasă și fericită, o carieră de succes, au absolvit școli de renume, dar care își transformă viața într-o problemă din cauza kilogramelor în plus, privind doar partea goală a paharului. A mai rămas puțin spațiu liber în partea de sus a paharului, ce mare lucru! Nimeni nu este perfect. Și oricum, cum ar putea totul să fie perfect?
Când simțim păsările care zboară, frunzele care foșnesc și soarele care răsare dimineața, putem înțelege sensul vieții. Să începem să ne folosim cele cinci simțuri într-un mod ceva mai conștient și să observăm viața care trece pe lângă noi. Nu am venit pe lume doar pentru a munci și a câștiga bani. Desigur, este plăcut să ai succes. Dar dacă veți privi viața ca pe o călătorie, vă veți bucura de ea. Gândiți-vă la o călătorie cu autobuzul. Dacă închideți ochii pe tot parcursul drumului și îi deschideți abia când ajungeți la ultima stație, întreaga călătorie va fi fost în zadar. Nu faceți o călătorie în zadar, bucurați-vă de ea.
Singura diferență dintre cei fericiți și cei nefericiți ține de „a face”. Nu ar trebui să ne comparăm cu alții, ci să fim recunoscători, să ne calmăm și să ne oprim puțin pentru a ne analiza. Ar trebui să ne putem întreba: „Ce se întâmplă în viața mea chiar acum, în acest moment?”. Cea mai mare cauză a nefericirii este faptul că nu suntem conștienți de ceea ce avem. Dacă nu suntem recunoscători, universul nu ne va oferi lucruri pentru care să fim recunoscători. Dacă nu apreciezi, dacă nu mulțumești, dacă nu-ți arăți recunoștința, universul îți va oferi evenimente în care nu vei fi apreciat și nu vei primi ceea ce meriți. „Universul este ca o oglindă. Ce ești tu, asta îți oferă.”
Suntem oaspeți în acest univers; am venit aici și trebuie să mulțumim pentru darurile care ne-au fost oferite. Așa cum mulțumim atunci când suntem invitați într-o casă și ni se oferă ceva, la fel trebuie să mulțumim și pentru darurile pe care ni le oferă universul; trebuie să fim recunoscători. Cu cât suntem mai recunoscători, cu atât cresc și lucrurile pentru care putem fi recunoscători!
