Generalități
Descoperiți modalități de a face un pas decisiv și ireversibil în viața dumneavoastră, de a vă îndrepta cu hotărâre spre obiectivul propus și de a îndrăzni să faceți față schimbării.
Uneori, faptul că nu ai nicio șansă de întoarcere nu este neapărat un lucru rău, atâta timp cât oportunitățile te motivează… Când dai foc la corăbii, nu mai ai decât o singură șansă: ori pierzi, ori câștigi!
Când exploratorul spaniol Hernán Cortés a pășit pe țărmurile Mexicului în 1519, dorea ca armata sa să cucerească acele teritorii pentru Spania. Condițiile erau extrem de dificile; pe măsură ce înainta spre interiorul țării, s-a confruntat în permanență cu condiții nefavorabile și cu boli nesfârșite. În momentul în care soldații săi au început să se certe, dorind să renunțe și să se întoarcă în țara lor, el i-a spus adjutantului său: „Vreau să te duci și să arzi corăbiile chiar acum.” Astfel, nu le-a lăsat soldaților săi altă șansă decât aceea de a cuceri țărmurile Mexicului. Dacă vrem să avem succes, trebuie să ardem corăbiile! Dacă vrem cu adevărat să ajungem la succes, trebuie să înaintăm cu toată puterea într-o singură direcție. Dacă nu avem cale de întoarcere și singura noastră opțiune este să reușim, atunci trebuie să muncim din toate puterile pentru a reuși. Dar cum ardem corăbiile?
Antrenează-ți mintea!
Să zicem că ne-am stabilit un obiectiv: vom ajunge la greutatea ideală! Spuneți asta peste tot, cu fraze de genul „Voi ajunge la greutatea ideală, obiectivul meu este să ajung la silueta ideală!”, astfel încât, dacă nu reușiți, să vă fie rușine. Iată că ați ars podurile, acum că ați spus-o o dată. Cu astfel de afirmații și altele similare, nu numai că vă motivați și vă programați mintea, ci și ardeți podurile.
Să vă povestesc o întâmplare pe care am trăit-o eu însumi; la sfârșitul anilor ’80 am trecut printr-o perioadă de eșec în afaceri și am dat faliment, în adevăratul sens al cuvântului. Nu numai că mi-am pierdut banii, dar mă și îndatorasem peste tot și am crezut că nu mai există nicio scăpare. Rudele mele mi-au spus că aș putea pleca în Franța. Singura mea salvare era să lucrez acolo, să-mi plătesc datoriile și apoi să mă pot relaxa. Urma să plecăm, dar nu aveam destui bani. Banii pe care i-am strâns cu greu pentru biletele de avion nici măcar nu ne ajungeau până în Franța. Am zburat până în Austria, iar apoi am mers cu trenul până în Franța. Dacă rudele noastre nu ne-ar fi luat de la gară, nu am fi putut ajunge la adresa la care trebuia să mergem nici măcar cu taxiul. În acel moment, privind imaginea de ansamblu a acestor evenimente nefericite prin care trecusem, mi-am dat seama că, de fapt, ele mă îndreptaseră spre dorințele mele: să descopăr culturi din întreaga lume…
Criza s-a transformat într-o oportunitate
Datorită circumstanțelor nefavorabile, am avut ocazia să experimentez o cultură diferită, să învăț o limbă nouă și să urmez cursuri care mi-au permis să avansez în carieră. Criza din viața mea s-a transformat într-o oportunitate uriașă. În Franța m-am confruntat cu condiții foarte dificile, dar nu m-am lăsat descurajată.
Am redevenit studentă, m-am întors la universitate și am urmat cursuri de limbă și literatură franceză la Sorbona. Am învățat o limbă străină și mi-am perfecționat profesia. Între timp, am descoperit o adevărată comoară legată de dezvoltarea personală, pasiunea mea. Pe atunci, dezvoltarea personală nu era foarte cunoscută în Turcia. La sfârșitul anilor ’80, Franța traversa cea mai bună perioadă în acest domeniu. Peste tot se țineau cursuri: yoga, meditație, vizualizare creativă, cum se scriu mantrele…
Se organizau cursuri și se publicau sute de cărți. Pe scurt, dădusem peste o comoară care mi-a schimbat viața. Dar dacă nu aș fi ars punțile în urmă și nu aș fi privit criza ca pe o oportunitate, în condiții normale m-aș fi putut întoarce în Turcia după o săptămână. Iată cum te lupți într-o astfel de situație: faci tot ce-ți stă în putință pentru a reuși.